În bulbucii de apă se înecau fluturi. Încercau să zboare printre jeturile de apă și deși se fereau iscusit, năpastia veniră pe neprins de veste. Chiar dacă mă bucuram și dădeam din mâini sub apă, odată cu râsul în hohote, aceștia erau absorbiți de foșnetul apei tulbure. Pielea-mi era rumenă, poate chiar bordo. Reflecția albastră mă făcea mai mult o mazghiilitura pe câmpul caietului unui elev din clasa întâi, decât un tânăr chipeş, cu câteva fire cărunte (fuck, deja!) și scopuri mărețe.
LED-urile roșii își îndeplineau perfect misiunea de a colora împrejurimile în fantasmă reală cu miros de pin și cremă hidratantă de corp.
Mi-am îndreptat picioarele, creând impresia unui moment recreativ. Respiram profund și lent, picăturile-mi îmblânzeau pieptul. M-am lăsat sărutat. Gât, clavicula, pectoralii și buzele. Deși cred că era prima data în ultima vreme când nu-mi voiam buzele neapărat sărutate. Le voiam alintate. Mă încruntam. Gustul de clor nu era neapărat ceea ce voiam sa simt, dar era prea târziu. Nici cola nu reușea sa spele mirosul de curățenie și microbi amestecați cu salivă.
În vecinătate vorbele se împleteau cu chillout-ul din boxe, iar în lumea mea era doar reconceliere și bătăi de inimă. Chiar dacă săruturile deveniră mai blânde, pielea mă mai ustura pe alocuri, dar cred că eram deja deprins. Demult. Demult am perceput că o formă desfrânată a fetișismului e utilitarist atașată de ADN-ul meu unic și prețios. Din perspectiva masochistului sub acoperire, o ușoară usturare pe abdomen se echivalează cu pana de pescăruș care gâdelă talpa: te face să tremuri, dar zâmbești în același timp.
Plafonul din oglindă reflecta aripi, aripi de fluturi, cu figuri geometrice și liniament diafan. Aripi formate din clipe și tăceri, din perspective și pierderi, din zâmbete și provocări. Aripi grele și inutile pe care nu le puteam folosi. Un element de decor care colorează brunul în maro, adică totul rămâne la fel, dar cu pretenții de haute cuture.
Prin țesuturile aripilor beteage am văzut ceea ce-mi făcea apa tulbure.
Sorbeam din ceașca umplută până la margini cu pumpkin spice latte. Prin fereastră se vedea Turnul Eiffel. La ora fixă sclipea. Sute de luminițe creeau magie care se pulveriza până în al 16-lea cartier. În cameră plutea un miros de liniște și pui. Coxinha se cocea în rolă, brigadeiro se aștepta savurat la desert, și toate aceste delicii culinare braziliene erau infuzate cu discuții calde despre noi. Și despre condimentele selectate manual și măcinate acasă, condimente care făceau acel pumpkin spice latte cel mai special. Turnul nu mai sclipea, antitetic mie.
Sau acel local, în subsolul unei vechi clădiri nu departe de Châtelet. Lumina pală, băuturile reci, interior metalic similar cu cel din filmele BDSM. Era una din puținele seri când eram în oraș și nu aveam chef de alcool, cerusem ceai. Și culmea, din toate localurile Parislui am nimerit în localul în care puteam alege doar dintre alcool și apă plată. Mi-am luat Aperol Spritz deși era început de octombrie, iar această băutură mi se asociază exclusiv cu serile de vară și terasele la înălțime. Eram sincer, nu am vorbit mult, mai mult ne priveam . În păharele noastre a rămas gheață. Identic nouă, înghețați, cu priviri reci și antipatie fără motive.
Ah da, și ziua când am ajuns în Deauville. Deși meterologii au promis ploi, furtuni, tornado și emoții negative, când am pășit pe nisip și am ridicat ochii spre cer, am văzul un albastru blând care m-a urmat toată ziua. Mergeam lângă apă, ascultam valurile, analizam spuma albă care dispărea în nisip. Eram chip curat și cap limpede dizolvat în aer salin. Ajunseși pe o parte de plajă unde nu era nici un suflet viu, nici o urmă în nisip, nimeni. Cântam. Cântam și zâmbeam.
Șoapta nopții se transpoza în strigăt. Tot acest calambur de gânduri și cuvinte fără concluzii, toate istoriile ce fierb în mine, mirosul de portocale și dorința de a bea șampanie, totul s-a amestecat, m-a enervat, m-a agitat, m-a frustrat și în final m-a lăsat. Un val vârtej care brusc m-a aruncat sub apă tăindu-mi respirația și usturându-mi ochii.
Gol în apă. Tavanul-oglindă era acoperit de abur. Nu se mai vedea nimic. Dar nici nu aveam la ce să mă uit. Simțeam necesarul cu toți porii corpului. Apa era la fel de zbuciumată, fluturii continuau sa se înece în timp ce descompuneau tot ce-mi aparținea și era deja uitat sau trecut peste. Cu prosopul pe umeri am făcut câțiva pași pe gresia umedă, știam încotro o apuc. Spre lumină și mai departe de fluturii care se tot înecau în bulbucii de apă.
Eram fără aripi, dar înaripat mă simțeam.
///в(л)ажно///
Poet from Ars 