Student in Romania: 2

28 septembrie 2013, ora 18:09

A treia zi. Încep să mă deprind cu viaţa studenţească şi cu micul oraş – Ploieşti. Apropo despre acest oraş, oamenii îmi par atât de liniştiţi şi amabili, nimeni nu se grăbeşte, nu-i gălăgia Chişinăului pe care n-am observat-o atâţea ani, dar acum îi duc lipsa… Interesant.

Despre viaţa de student. E fain. Comunic cu mai multe persoane: unii, din anul întâi, sunt pierduţi ca mine şi încă nu-şi dau seama ce-i aşteaptă dar socializează, glumesc, se râd, alţii, cei mai mari, pentru noi sunt nişte profi fără calificare – ne ajută să depăşim această perioadă, ne arată oraşul, ne povestesc ce va urma . Îmi place acest colectiv prietenos.

Să zic că-mi este atât de dor de casă nu pot, mai degrabă îmi lipseşte familia de care eram atât de mult atârnat. Spre marea mea fericire apelurile telefonice mă calmează şi-mi ridică dispozitia. Cu prietenii mei n-am avut ocazia să vorbesc, îmi este interesant câţi din ei îşi vor aminti de mine. Mai vedem. Vreau mai repede să înceapă anul academic şi să mă arunc în bezna cunoştinţelor.  ADIOS AMIGOS !

Advertisements

Student in Romania : 1

26 septembrie 2013, Ora 16:43.

Sunt obosit, drumul m-a extenuat completamente, în plus şi micile surprize-bombe puţin m-au eclipsat negativ. Dar totuşi… sunt în România, fraţilor ! Am parcurs 600 km, 9 ore de discomfort şi iată-mă, stau pe patul meu comod şi scriu pentru o nouă categorie a blogului meu. Cum mă simt? Ciudat, straniu… pentru prima oară mă simt îndepărtat de familie şi prieteni, de oraşul şi camera mea unde mă simţeam protejat şi liniştit. Acum simt un  zbucium.

Mulţi studenţi, diferite naţionalităţi, campus imens şi toate clădirile seamănă leit unele cu altele. Cum să le diferenţiez? Nu vreau să înşir lista de neplăceri pe care deja le-am întîlnit, dar nu pot să omit un punctuleţ… sunt într-o cameră de 3, dar au mai adus încă un pat…ce o fi însemnând asta? Încă un colocatar? Strange… Vedem ce mă aşteaptă mâine, mai am cîteva zile libere şi aştept să am mai repede acces la internet pentru a publica acest articol.

Din această clipă încep o nouă viaţă. Trebuie să ard podurile… dar le aprind mai târziu, încă nu mi-am luat rămas bun de la trecut.

26 septembrie 2013, Ora 17:20