Hugdență

47b07307cf6f7388f4b86ae91a739ef8

Sunt dependent. Dacă nu-mi primesc doza zilnică încep să tremur, să fiu enervat, să ascult muzică tristă care mă introduce într-o transă de unde cu greu găsesc ușa pe care, cu litere verzi din neon, scrie EXIT. Este un viciu care molipsește toate celulele organismului într-o clipită, fără șanse de formare a anticorpilor. Credeam că am suficientă stăpânire de sine și că aș combate cu ușurință acest nărav, dar m-am înșelat.

Dimineața. Mă spăl pe dinți evitând proiectarea feței și a părului zburlit în oglinda aburită . Bineînțeles o picătură de pastă de dinți se prelinge și fără a o simți, se întipărește pe încheietura mâinii stângi.  Observ pata alb-albastră peste câteva ore, de regulă fiind în public, dar nu fac mare dramă din asta: m-am obișnuit. Mai apoi, îmi fac cafeaua cu lapte și zahăr. De fapt, cafeaua este fără adaosuri pentru că iresponsabilul  a uitat ieri să cumpere lapte proaspăt, iar cel a cărui termen de valabilitate a expirat luna trecută, nu le convine nici șoarecilor ce se ascund sub frigider. După ce m-am îmbrăcat și sunt pregătit de ieșire, îmi dau seama că șosetele sunt de diferite lungimi, și culmea, una din ele are o gaură.  Niciunul din micile fleacuri existențiale descrise mai sus nu îmi strică dispoziția. Boala iese la suprafață atunci când… atunci când e fără zece minute singurătate.

Mergând pe stradă, în transportul public, la cursuri, la o bere cu prietenii în oraș… această dorință apare fără știre. Simt o blândă nostalgie, care în scurt timp se oxidează, devine din ce în ce mai aspră și evidentă. Mâinile tremurânde, buza de jos mușcată, cheile din buzunar atinse. Sunt dominat de gândul că aura mea are nevoie de o fortificare. Dar trebuie să aștept. Asta fac. Așteptarea este scurtată de cotidian.

Seara, mergând pe una din aleile slab iluminate, îi văd silueta. O cuprind. Simt o stare de extaz total. Pielea de care mă ating, mirosul pe care îl simt, corpul firav pe care-l țin strâns în brațele mele… sunt dependent. Sunt dependent de îmbrățișări. Este ceva intim, al meu, pe care îl împart cu persoane numărate. Câteodată o îmbrățișare poate spune mai mult decât o sută de cuvinte, decât un sărut sau un salut. Clipa asta când două corpuri sunt unite într-un întreg, este de nedescris. E o putere care pătrunde în tot corpul și îți dă senzația că ai aripi, trebuie doar să te înveți să zbori. Un act de afecțiune la nivel magistral. Să înceapă război pe toate continentele, o îmbrățișare pentru a supraviețui îmi va fi suficientă. Dependent fără dorință sau șansă de a schimba ceva. Încă o țin strâns în brațe. Aici și acum. E bine.

hug_quotes4

Advertisements

2 thoughts on “Hugdență

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s