Orizontul Gîndurilor

Această poezie este scrisă în 2010. Nu ştiu ce stare sufletească mă apăsa, dar se pare că nu-mi trăiam cele mai fericite zile. Şi totuşi, această “operă” rămîne una din preferatele mele.

Image

Apa caldă îmi zgîrie corpul,

Văzduhul uşor îmi distruge somnul,

Oglinda plină de aburi falsifică adevărul,

Mă ispiteşte al discordiei mărul.

Închid ochii, visul îmi atacă mintea,

Deschid ochii, halucinaţiile mă schimbă,

Simt că am picături de tristeţe pe limbă,

Orizontul gîndurilor mă preface complet…

Visez un acoperiş imens,

Pe el mă primblu fără sens.

Rapid mi se osifică părul,

Şi pe obraji în ekibană se transformă gerul.

Un jocheu pe un cal a trecut imaginativ,

Visul jongleză cu continuarea intensiv,

Moartea mă caută, mă mîngîie, mă priveşte atent,

Picături de nebunie curg pe faţă abundent.

Şi un mol de frică mă irită acum,

Creierul meu e plin de fum,

Alerg, pielea mi se împietreşte,

Starea ciudată tot mai profund se adînceşte.

Un tunel întunecat îl întîlnesc în drum,

De la telefonul ruginit spre realitate sun,

Totul dispare, înţeleg că în capcane sunt prins…

Brusc mă trezesesc, e al gîndului vis !?

Advertisements

One thought on “Orizontul Gîndurilor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s