Despre independență și cafea

12348330_10207965587764480_132758563_n

Îmi plac oamenii independenți. Oamenii care nu țin cont de părerile altora, oamenii care nu depind de nimeni și nu cer mai mult decât pot oferi. Oamenii care indiferent de ploaia de afară își pun căștile in urechi, își iau umbrela prăfuită de pe raft și colindă străzile orașului pustiu până când nu simt că li s-au umezit șosetele. Oamenii cărora nu le este rușine să se ducă singuri în coffeeshop-ul din centrul orașului și citesc cărți sau reviste schițând câte un zâmbet larg înainte de a sorbi din ciocolata fierbinte cu multă frișcă și puțină scorțișoară.

Săptămâna trecută s-a întâmplat că și independentul de mine a decis că vrea singurătate și a ajuns într-o cafenea în preajma parcului central. Nu eram nici trist, nici vesel, cunoști senzația aia când decojești vara o portocală și-ți miroase a Crăciun, dar gustul nu e la fel de dulce, ai impresia că ceva nu e în regulă cu fructul respectiv, deși el n-are nici o vină. Despre așa o stare merge vorba. M-am așezat la masa de lângă fereastră de unde puteam asculta șuieratul vântului ce se strecura printre crengile bătrânului stejar. Mi-am deconectat telefonul ca să nu fiu deranjat de ei și de ele. Eram singur cu gândurile mele și aroma parfumată a cafelei Macchiato servită într-o ceașcă de un cărămiziu deschis.  Analizând oamenii din local, am remarcat că nu eram unicul neînsoțit .

Probabil tânăra aia cu ochi obosiți a lucrat toată noaptea la un proiect dificil și a venit aici în căutarea inspirației, tipul care își verifica nervos din două în două minute telefonul, își aștepta prietena care mereu întârzie, iar domnul cu tatuaj pe mâna dreaptă care-și comandase trei beri și fuma într-una poate nu are prieteni sau are probleme de care dorea să uite. Poate presupunerile mele erau greșite și acei oameni au venit ca și mine, să-și restabilească puterile după o săptămână dificilă, dar micul joc imaginar m-a făcut să zâmbesc și să uit de totul și de toți.

Îmi place cafeaua care are puterea de a mă motiva, de a-mi da puteri pentru încă o zi înconjurat de cotidianul care adesea mă plictisește, care îmi îmbogățește imaginația și mă face să scriu acest articol. Îmi place să-mi fac planuri care nu implică alte persoane, pentru că ele adesea dispar, renunțând cu un mesaj fals, compus rapid și fără suflet. Îmi place să mă bucur de ceea ce fac și de calea pe care o urmez. Îmi place să știu că indiferent de minusurile mele dizolvate într-un Americano tare, sunt oameni la care țin și care mă încurajează să evoluez în continuare.

Independent, în același timp dependent de cafea și de …

Advertisements

2 thoughts on “Despre independență și cafea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s