Bou în unt de cacao

Picăturile de vin deja s-au ofilit lăsând urme roşii pe pereţii din sticlă a paharului, particulele scrumului de ţigară sunt ridicate în aer de vântul răcoros, iar stropii de apă cântă doine melancolice strecurându-se pe geamul adineaori prăfuit. Pe masa plină de caiete, cărţi, farfurii goale, firimituri de pâine , amabalajul twix-ului nimicit câteva zile-n urmă piere personalitatea mea murdărită de unt de cacao şi prostie omenească. Sunt împânzit de o stare amorfă, de nişte gânduri care nu merită gândite, răsuflări neînsufleţite şi o mie şi una de secunde pierdute în zădar. Un amalgam de gânduri în creierul meu şi nici o idee clar expusă aici. Ce voiam să zic?
Oamenii sunt boi, de fapt nici boii nu sunt la fel de boi ca oamenii. Sunt şi eu. Unul cu coarne mari dar care nu-şi împunge semenii deşi îşi doreşte la maxim acest lucru. Prieteni! Nu vă faceţi prieteni! Dar dacă chiar îi faceţi fiţi extrem de atenţi când decideţi care persoană vreţi să vă dezămăgească. E bine să avem persoane de încredere –amici, e imposibil să trăieşti fără ei, dar …cum am zis mai sus,oamenii sunt boi. Cu cât mai mult ţii la o persoană cu atât sunt mai mari şansele la un anumit moment să vă doară mai mult sufletul scheletic care şi aşa e supus zilnic radiaţiilor nedorite, fast food-ului şi meteorologilor cu informaţii false legate de ziua de mâine.
Mă chinuie de ceva vreme ideea că prietenii care au scopul nobil de a sculpta din defectele mele ceva pozitiv, pe placul tuturor, de fapt ascund multe lucruri care îi resping. Atunci de ce mai prietenim? Posibil prietenia e un cuvânt complex care cuprinde mai multe subsoluri contextuale,care se bazează pe multe criterii,dar acum mă deranjează tăcerea mieilor din cauza cărora una din părţi are de suferit. Nu pot să zic că e o durere care te arde,te macină şi te face să te simţi de parcă eşti aruncat de viu în craterul unui vulcan activ,să zicem – Eyjafjallajökull. E o neînţelegere,nedumerire, care naşte zeci de întrebări la care ai putea sa afli răspunsurile daca iai telefonul şi apelezi persoana dată dar faza e că …nici nu ai dorinţa de a-i mai auzi vocea…la moment.

Nu cred că am expus aici o idee clară, bine definită, dar în orice caz, oamenii sunt boi. Şi eu. O turmă fără o destinaţie concretă şi o abilitate de a comunica la timpul potrivit informaţia potrivită. Noapte bună. Muuuu.

Advertisements

2 thoughts on “Bou în unt de cacao

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s