Eu, oile și ceața

Am avut norocul să călătoresc alături de o persoană extrem de interesantă. Întrucât zborul a durat patru ore, tăcerea, odată cu primul păhar de vin servit, a dispărut. Începurăm să vorbim despre Goethe, despre teoria haosului, am schimbat câteva cuvinte și despre ” Mein Kampf”-ul lui Hitler, iar în urma durei critici a romanului „11 minute” de Paulo Coelho am scăpat o vorbă precum sunt blogger. Poate din amabilitate sau din pură curiozitate, tipul m-a rugat să-i dau pentru lectură câteva articole selecționate aleatoriu. Le citea minuțios, câteodată schița un zâmbet pe care repede îl ștergea, iar spre final a început să-mi critice „operele”.  Chiar mi-a plăcut cum argumenta fiecare idee sau sentiment stârnit de unele fraze, era încrezut în ceea ce zicea. După ce a mai servit puțin vin sec a trecut la comentariul propriei mele personalități, conturând portretul meu psihologic. Din spusele lui, am înțeles că sunt un smintit egocentric cu dorința de a ajunge la zenitul desăvârșirii. Amuzant, nu? Acum eram convins că n-am făcut o greșeală hotărând să-mi creez o vacanță spontană în depărtare de casă, de ceva vreme simțeam necesitatea recuperării echilibrului sufletesc.

În scurt timp după aterizare, mi-am luat rămas bun de la noul meu amic, plecând in diferite direcții. Insulele Feroe m-au întâlnit cu o ceață densă. În mai puțin de cinci minute clădirea aeroportului s-a lăsat pradă negurei spumoase lăsându-mă singur, în epicentrul fenomenului meteorologic. Mă simțeam o fantomă rătăcită într-o lume paralelă, dar un taxi care s-a oprit lângă mine m-a trezit din meditațiile paranormale. În mai puțin de o oră, parcurgând 49 km prin abisul fumuriu am ajuns în capitală care mai mult semăna unui sătuc îngrijit. Acum populația orașului Tórshavn e de 19000 indivizi plus un turist egocentric aflat în căutarea calmului imaterial.

Tocmai la amiază s-a ivit de după norii scorțoroși soarele care a schimbat organic splendoarea virgină a naturei neatinsă de civilizație. Acesta a fost primul moment când mi-am dat seama că cinci minute de soare pe zi, într-un loc idilic și posomorât, poate fi o  adevărată sursă de fericire pentru localnici.  Dacă am fi și noi la fel de naiv entuziasmați de fiecare răsărit de soare, am fi avut mai mult cu 365 momente deosebite pe an.

TO BE CONTINUED…

Advertisements

3 thoughts on “Eu, oile și ceața

  1. Îcercări de ater găsi pe meleagură depîrtate4,dar toate sînt de aici din suflet. Caută-te în acțiuni și decizii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s