Culorile on/off

Image

În culori ne-am aruncat, bucurat, strigat, uitat. În roşu am râs admirând lampioanele viitorului, în verde ne-am tăvălit jucându-ne în parc, în oranj ne-am învăţat să aprindem lumânările tăcerii. Brun, maro, cărămiziu, violet, sur, azuriu, castaniu, turcoaz, arămiu … sute de culori  ne schimbă realitatea. Noi ne bucurăm de ele dar nu le acordăm nici o importanţă. Cum ar fi viaţa fără culori? Asemeni unui film alb-negru, mută şi inexpresivă? Sau va fi o fâşie gelatinoasă fără sens şi formă bine-determinată? Nu se ştie. Răsăritul soarelui fără culori calde nu e răsărit, toamna fără frunze colorate în lux şi fineţe îşi pierde din eleganţă, oceanul fără modificaţiile alotropice ale albastrului se pierde în spaţiul cosmogonic  al tristeţii…

Cum au apărut culorile?  Cum au fost reprtizate diferitelor fenomene şi obiecte? Prin metoda atribuirii? Mister. Misterul nu are culoare. De ce? Poate întrebările pe care mi le pun nu au sens, dar cine a spus că totul trebuie să aibă un sens particular?

În culori ne-am aruncat, bucurat, strigat, uitat... ce am face fără culori? Negru. Noapte bună. Alb. Bună dimineaţa.

Pictaţi-vă viaţa în continuare. 

Advertisements

4 thoughts on “Culorile on/off

  1. Mă bucură culorile care te înconjoară.E o bucurie a tabloului ce/l scrii prin fieare gănd, prin fiecare privire.. Din admiraţie porneşte fericirea. S-o atingi,s-o ai, s-o porţi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s