Viață fără timp

Image

De ce totul se schimbă atât de repede? Nici măcar nu reușești să inspiri aciditatea moleculară a actualului, iar tu deja ești nevoit să expiri clipele aiurea consumate în scopuri fumurii.

Parcă a fost ieri, mergeam liber pe stradă și mâncam fericit ciocolatele mele preferate. Mă bucuram de viață: de fiecare zîmbet primit din partea necunoscuților politicoși, de melodia tămăduitoare a păsărilor care te robește prin sunetele magistrale, de panorama splendidă a orașului [care acum mi se asociază cu o cartelă poștală decolorată cu anii] privită de pe vechiul pod.

M-am culcat infantil și fericit, iar peste noapte m-am trezit îngropat în noroiul de probleme presurat cu obscuritatea prezentului dur și impulsiv. Totul s-a schimbat. Ziua trece pe lîngă mine măcinându-mă în plasa supraviețuirei. Dar cînd, cînd o să trăiesc? Pentru mine, pentru familia, prietenii mei.  Pentru cafeaua aromată  de dimineață, pentru plimbarea relaxantă de la prânz, pentru sărutul încins camuflat de misterioasa beznă nocturnă… Când?

O femeie șireată ce-și ascunde ochii în umbra unei pălării formate din ghimpi de trandafir, cu buzele vopsite într-un negru amețitor și cu un chip slăbit de  o maliţiozitate complexă oglindită de o fantomă rece pictată pe sticla unei clepsidre, așa ar trebui să arate timpul, neutrul care ne lipsește de prezent și usucă în trecut fiecare filă a vieții noastre. Ar fi bine să arzi în infernul spectoral și să ne lași infinitul, dar n-o vei face. Ești prea lacom.

Advertisements

6 thoughts on “Viață fără timp

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s