Tu şi Eu : scrumul

Image

Se ruga. Se ruga în centrul unui cerc de foc care îi lăsa arsuri pe mîinile ei pale, îi ardeau hainele schiţând urme de chin pe spatele ei dilatat de suferinţă, iar apoi… s-a prefăcut în scrum, scrum ce s-a aşezat rece pe pămîntul sfărîmat în zeci de pătrăţele imperfecte sleite de puterea infernală a prezentului. Abis. Întuneric. Ceaţă.

Vîntul puternic ridică particulele surii care formînd o siluetă sumbră, estompată, neclară creează o atmosferă bazică. Această clipă am privit-o ascuns în urma unui înalt copac. O admiram atent. Aidoma păsării Phoenix a reînviat, spînzurîndu-mă în înterogaţiile dizolvate în ambianţa gotică. Peste o clipă încremenesc. Irisul îţi metamorfozează negrul diabolic în punctele de suspensii, în ultima privire, în ultima secundă a unui băiat oribil schiţat pe maculatorul decolorat a vieţii.

M-a privit. M-a privit? Brusc evadez din visul răsuflat. E lîngă mine. Îmi cîntă la chitară o melodie bine-cunoscută, melodia mea, melodia ce semnalează conexiunea între etern şi imposibil. Sunt hipnotizat. O iau de mînă şi ne aruncăm în foc, transformînd scheletele noastre în scrum. Murim pe pămînt, ne naştem într-o lume paralelă. Ne mai ţinem de mîini. Suntem fericiţi. În doi. Mereu. Pe viaţă. Pe moarte…

Advertisements

One thought on “Tu şi Eu : scrumul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s