Viaţa actorului

Image

Actorul lugubru, cu mască pe faţă,  cite o dată ipocrit,

Pe scenă are o viaţă aparte, în care de toţi este dorit.

Mistica şi iubirea sunt prezente mereu,

Pe scenă a doua viaţă o trăieşte din greu.

Ochi negri, inimă de fier, sînge albastru,

Actorul deja este un erou sihastru,

Privire pătrunzătoare, zîmbet atractiv,

El este deja un erou pozitiv.

Cu sînge şi moarte, o fire de hazard nemascată.

Fiind ,de fapt, marionetă, purtînd al iluzionistului soartă.

Cu schelete în dulap, cadavre în pod

Comunică, face din sufletele spectatorilor nod.

Apoi, pe malul unui lac se simte ca-n  rai,

Scămătorii – dresaj clasic pe cai.

În întunericul sălii  fete sărută,

E Cassanova, o esenţă mult cunoscută.

E un actor talentat?

Da, dar de o problemă e greu măcinat

 De rolul său, zi şi noapte, nu poate scăpa,

Multe nopţi la rînd, menirea personajului va îmbrăca.

Are lacrimi în ochi, din nou plînge,

O altă culoare îl are propriul sînge.

Unicul lucru, care-l mai ţine în viaţă

Este teatrul, creaţia, speranţa.

Pe scenă îşi pune masca, faţa-i  senină,

Nimeni nu-i mai vede privirea sa lină.

Spectacolul s-a terminat, aplauze, şuierături,

Pe fruntea-i aburită – măşcate picături.

Publicul a plecat.

Singur rămăne în propria-i tăcere,

E pustiu, în suflet doar urme de durere.

 Scrisă în 2009

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s