Diary of a poet: Last Chapter

Gata! S-a terminat show-ul. S-a tras cortina și peste gîndurile bestiale care m-au frămîntat  timp îndelungat. Problemele s-au evaporat lăsînd în viață doar prezentul. Pot respira ușor, fără a mai căuta în văzduh particulele parfumului ei specific cu note de grandoare și eleganță.

Am devenit prieteni. Buni prieteni. Cei mai buni prieteni. Cred că jocul de șah care a evoluat din curiozitate într-un labirint tombal și cabalistic, s-a finisat cu o paritate mult dorită de ambele părți. Acum ne adîncim spre o nouă profunzime a unei relații spirituale bazată pe recepție, încredere și larghețe. Ficțiunea adesea contemplată în reveriile mele care era vidă, acum s-a umplut cu conținut. Stabilitatea s-a restituit și nu mai trebuie să jonglez cu dorințele mele exasperante reliefînd o perfecțiune evazivă a persoanei care mi-a monopolizat atriile și ventriculele pînă la ultima sutime. Credeam că sentimentul colosal care m-a eclipsat a fost un blestem cumplit, dar s-a dovedit a fi un vaccin eficient contra singurătății.

Comunicăm des. Putem dialoga ore în șir, iar temele de discuții se amplifică cu fiecare secundă petrecută alături de ea. Este tipul de persoană care este deschisă  însă  are zeci de taine ascunse în adîncurile umbrite ale sufletului. De fiecare dată am impresia că rezolv un rebus unic încercînd să scot la suprafață adevărata ei fire.

E timpul să pun punctele pe i. În curînd va afla despre sentimentele mele pe care le camuflam, se pare că, o infinitate. O văd. Eșarfa roșie ridicată de vînt o evidențiază printre siluetele șterse și prăfuite ale celor ce o înconjoară.  Aproape zburînd se apropie de mine.

–          Trebuie ceva să-ți spun! – am exclamat în aceeași secundă, ea – veselă, eu – frustrat.

Ceea ce am auzit în următoarele clipe m-a aruncat din realitate în urna de gunoi. Povestește atît de entuziasmată dar nu observă cîtă smoală fierbinte aruncă peste mine. Am schițat un zîmbet imperfect și după ce m-a privit lung, și-a continuat relatarea.

Regret că nu sunt un zombie sau vampir pantru a o putea hipnotiza, să-i șterg memoria, să o schimb și s-o fac a mea…  Mi-a înfipt un cuțit adînc în inimă…

S-a îndrăgostit în altul. Băiatul care o înflăcără și o inspiră … Banal. Mă puteam aștepta la un astfel final. Sunt un tîmpit pentru că mă trezeam in fiecare dimineață cu ideea că are sentimente față de mine. Unde am greșit? Știu doar un lucru…acum fantoma ei mă va urmări toată viața. Vreau să o uit. Delete. Dar, am citit undeva că dacă-ți pare că ai ajuns la final și încă nu e totul ideal, înseamnă că pînă la sfîrșit mai ai ceva timp.

P.S.   Acum voi păstra toate amintirele precum oamenii păstrează florile uscate printre filele gălbui ale cărților și din aceste flori se poate primi o ekibană extraordinară care-ți mai poate dărui o speranță.

Advertisements

6 thoughts on “Diary of a poet: Last Chapter

  1. Pana ne intalnim iubirea adevarata ne mai impiedicam si de alte inimi ce ni se par ideale . Asta e pretul fericirii de o viata . Intr-o zi te vei gandi la aceste clipe si vei zambi … pana atunci iti trimit eu un zambet cu aroma de portocale 🙂
    Esti un adevarat artist 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s