Diary of a poet

Cred că în ultima perioadă îmi trăiesc cele mai stranii sentimente pe care cred că nu le cunosc sau mai bine zis le-am studiat superficial. Nu ştiu de ce dar mă scufund tot mai adînc în abisul sentimentului de care atît de mult îmi era frică…pînă în acest moment. Sunt curios, dar totuşi îmi pare că o piesă din tot acest mecanism bizar poate stopa tot acest joc paradoxal aruncînd-ul în coşul de gunoi de pe desktop.

Decalajul de sentimente care-mi fărîmă neuronii prin lipsa unei stabilităţi pe fon emoţional mă face să trec prin nişte clipe de meditaţii confruntîndu-mă singur cu mine.

De ce, de ce nu pot lua o decizie finală? De ce simt că acest capitol abia începe? De ce nu contribui la proiectarea visurilor mele în realitate?

Poate nu sunt chiar atît de puternic pentru a trece de la gînduri la acţiuni… Dar simt că cu cît mai mult timp pierd în zădar, cu atît mai mult ea se îndepărtează de mine…

Silueta fiinţei perfecte, ideale, mi-a acapărat pînă la ultimul procent memoria liberă a creierului meu, începînd să distrugă unul cîte unul alte fişiere deja existente în sufletul meu. Cum poate să fie atît de necruţătoare faţă de mine?

De ce comportamentul ei indeferent şi rece mă arde, mă topeşte, mă frige lăsîndu-mi arsuri care-mi provoacă dorinţa de a-i cuprinde trupul în braţele mele… Acest moment il repet la infinit în imaginaţia mea şi de fiecare dată cînd mă ating de ea, regina aspiraţiilor mele se transformă în zeci de mii de bule de săpun care se ridică spre cer lăsîndu-mă cerşetor în propria poveste.

Advertisements

4 thoughts on “Diary of a poet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s